"Învăţarea oferă un spectacol grandios, cu scenarii, personaje, roluri, măşti şi conflicte.
Scenariul orelor de clasă trebuie schimbat. Esenţialul: să asimilezi moduri de gândire cât mai variate. ... Elevul trebuie să fie învăţat şi stimulat să înventeze. Învăţare adevarată nu există fără bucurie."
acad. prof. Solomon Marcus
Tehnologiile informaţiei şi comunicării au schimbat perspectiva asupra procesului de educaţie. În acest context favorabil modernizării, utilizarea noilor tehnologii in scoala romaneasca pentru predare-învăţare-evaluare si adaptarea instruirii la cerintele si nevoile elevului ce se dezvolta in secolul XXI, constituie o necesitate.
Tot mai multi profesori remarca un dezinteres al elevilor fata de activitatile traditionale care se desfasoara in timpul orelor de curs. Aceasta atitudine a elevilor se poate schimba daca se ofera elevilor prilejul de a invata cu ajutorul unui instrument cu care ei s-au obisnuit sau au crescut, si anume calculatorul. Este evident faptul ca nu orice activitate in fata calculatorului este insotita de o invatare eficienta, la fel cum exista multe activitati de invatare care nu necesita prezenta calculatorului. Totusi, probabil cea mai eficienta cale de a motiva elevii in procesul de invatare este transformarea mediului in care invata intr-un mediu familiar lor, prin utilizarea calculatorului. Astfel, invăţarea trebuie să treacă dincolo de sala de clasă și să înglobeze tehnologii complexe, iar mediile virtuale sa permita profesorilor sa-si largeasca granitele creativitatii in procesul de predare-invatare-evaluare pentru a stimula imaginatia elevilor si pentru a facilita transferul achizitiilor invatarii in viata de zi cu zi.
Dezvoltarea unui portofoliu pentru o unitate de invatare sau pentru intreaga disciplina, care apoi sa fie utilizat la clasa pentru a ridica nivelul de performanta al elevilor si a le dezvolta competentele necesare in secolul XXI, presupune asumarea rolului profesorului de designer al instruirii (chiar daca se ghideaza dupa o programa scolara), de facilitator al procesului de invatare, implementand, evaluand si proiectand lectiile, colaborand cu ceilalti colegi, precum si identificand strategiile pentru utilizarea sigura, responsabila si corespunzatoare a Internetului de catre elevi.
Depasind calitatea de furnizor de cunostinte, profesorul devine ghid si furnizor de resurse didactice, devine expert in a pune intrebari (nu numai in a da raspunsurile corecte), ofera cadrul initial al activitatilor elevilor incurajand orientarea personalizata, prezinta subiectele din perspective multiple, subliniaza directiile importante de studiu, devine mentor, mediator, membru al grupului de studiu, acorda o mai mare importanta stilurilor de invatare ale elevilor, ofera posibilităţi de învăţare prin experienţe practice şi prin crearea de proiecte curriculare şi evaluări care se raportează la standardele naţionale în domeniul educaţiei, utilizeaza strategii didactice care promovează centrarea pe elev şi formarea capacităţilor de gândire de nivel superior.
Intr-un mediu de instruire virtual se modifica si rolul elevilor, in sensul in care se pune accent pe folosirea cunostintelor (nu numai pe observarea performantei de expert a profesorului sau pe promovarea testelor) si pe asimilarea strategiilor de invatare, atat la nivel individual, cat si colaborativ. Elevii nu mai sunt niste receptori pasivi, ci devin edificatori ai propriului bagaj de cunostinte, isi dezvolta competentele de gandire si invatare, devin responsabili de propriul proces de invatare. Accesul la resursele de instruire permit elevilor sa vada subiectele din perspective multiple, isi formeaza propriile intrebari pentru care cauta raspunsuri adecvate, lucreaza ca membri ai grupurilor la teme colaborative/cooperative crescand semnificativ interactiunea in cadrul grupului, devin manageri autonomi, independenti si motivati, discuta si analizeaza propriile rezultate.
Intr-o clasă în care sunt folosite o varietate de strategii de instruire în fiecare zi, elevii sunt profund implicaţi, se simt provocaţi şi învaţă mai bine. Mediile virtuale de invatare conduc la creşterea gradului de implicare a elevilor pe parcursul orelor de clasă şi la creşterea eficienţei procesului educaţional.
